Rebecca (1940)

Regia: Alfred Hitchcock
Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=j3TgoekMV5Y

Castigator al premiulu Oscar pentru cel mai bun film, Rebecca prezinta povestea lui Maxim de Winter (Laurence Olivier), proprietarul domeniului Manderlay. Acesta inca se resimte dupa pierderea sotiei sale Rebecca, dar la un an dupa tragica moarte a acesteia, intalneste o tanara in Monte Carlo (Joan Fontaine) cu care se casatoreste. Dragostea celor doi este totusi umbrita de imaginea Rebbecai, insa la final secretul disparitiei acesteia este elucidat.
"Rebecca" este unul dintre cele mai apreciate filme regizate de Alfred Hitchcock, parerea mea urmatorul dupa "Vertigo" si "Psycho". Maiestria regizorala reiese din modul in care britanicul ne convinge asupra dragostei dintre Maxim si Rebecca, spectatorii fiind convinsi pana in ultima clipa de faptul ca atitudinea ciudata a lui Maxim se datoreaza durerii provocate de pierderea sotiei sale. Supranumit "maestrul suspansului" Hitchcock nu se dezminte, iar rasturnarea de situatie din final provoaca un soc spectatorilor. Un alt punct forte al regiei il reprezinta drama tinerei care descopera ca in calea fericirii sale va sta intoteauna Rebecca de Winter. Toate faptele sale sunt comparate cu cele ale fostei doamne de catre toti membrii casei Mandarlay, fapt ce o face sa se gandeasca chiar la ruperea casniciei.
L-a acest film m-a entuziasmat cel mai mult modul in care regizorul britanic pune in valoare personajul absent Rebecca de Winter. Desi cum am spus, este un personaj absent, ai impresia ca ea inca se afla in acea casa, incepi sa-i intelegi comportamentul, o distingi ca pe un personaj prezent. Un aspect interesant este acela ca noua doamna de WInter nu are nume, asta tocmai pentru a accentua importanta Rebeccai in film.Chiar si dupa morte aceasta domina personajele, mai ales pe cea care avea in grija domeniul, doamna Denvers, facand pentru ea o obsesie.
In final pot spune "Rebecca" este unul dintre putinele filme care te pot impresiona profund, chiar si dupa vizionarea filmului iti ramane in minte drama lui Maxim de Winter, dar mai ales rasturnarea de situatie din final. Vizionand superficial acest film poti intelege doar povestea, dar in spatele imaginilor, regizorul strecoara amanunte ce aprofundeaza o poveste unica de iubire si crima.